A durat o săptămână, aproape. Hotărârea mea de-a tăcea, naibii, şi a-mi vedea de treabă. Oricum nu m-ascultă nimeni.
Şi-atunci, de ce nu? - Iată cum am activat la loc bogul, fiindcă e un passing time, acolo, altul decât biliardul pe Miniclip. N-am să mai... nici n-o să... ci doar. Nici măcar nu pot spune că sunt dependentă. Vreau doar să încerc ceva nou. Şi am nevoie de spaţiu. Şi între a porni un blog nou, a-mi cumpăra iar caiete şi stilouri (de belea cu cerneala, până-mi găsesc nuanţa să-mi placă - altădată era mai simplu, ce găseai aia era) şi a continua aici, de-a valma – până la urmă, de ce nu? Seamănă bine cu toată viaţa mea, amorţeală, zvâc, bobârnac, răzgândeală, amorţeală, zvâc etc.
Mai am un hop de trecut şi pe urmă. Am câteva idei pe care o să încerc să le frământ şi să le dau o formă. Ceea ce nu înseamnă că sunt idei bune. Nici că voi reuşi să nu le arunc direct la coş. Dar mi-e dor de ipostaza aceea, în care eu fac ceva completamente inutil doar fiindcă aşa vrea aerul inspiraţiei mele. Gata, fără spoilere! Aveţi răbdare.
Citesc: Mâine, în bătălie (în sfârşit, m-a prins de-a binelea - ştiu eu pe cineva care se bucură, acuma)
Ascult: Jason Newsted (EP Metal - not bad, not bad, moşu')
Fur timp ca să casc gura pe iai.tv (debates and talks, deocamdată numai)
Aş picta
Aş înota (altfel decât drept la fund, cum zicea Florin L? stilul topor fără ezitări?)
Mi-aş vizita toate rudele şi toţi prietenii (asta ar face vreo doi ani de hălăduieli)
Aş face fotografii (sau diapozitive, mai bine)
M-aş juca în draci cu o pisică
(mi-ar plăcea să fie soare - în toate sensurile cu putinţă)
M-aş reinventa, dar sunt sigură, sigură, că în vreo două infinităţi de universuri paralele sunt atât de plină de acţiune şi de energie că, uite, se scurseră şi-aci vreo două picături şi nu ştiu dacă să le îndoi cu apă sau să le înghit aşa. Ştie cineva efecte adverse?
Lasa-le asa, nediluate. Și fă toate chestiile alea. Poate nu deodata pe toate, dar macar pe rand. Oricum cred ca e ceva-n aer, ca și pe mine m-a palit de-o scurta vreme imboldul de-a nu lasa pe maine, pe poimaine ce as vrea sa fac (si imi sta in puteri) și-mi tot dau șuturi să mă mișc.
RăspundețiȘtergereAşa m-am riscat să le-nghit. Esenţă tare. Sunt criţă ş-acu.
RăspundețiȘtergereYupiie, imi plac razgandirile tale... si planurile si reinventarile. Eu, cel putin, te ascult, chiar si cand nu sunt de acord ;)
RăspundețiȘtergereP.S: Vaaai, ce urat, previzualizarea pentru comentarii imi cere sa-ti dovedesc ca nu sunt un robot. Ete ca nu-s!