M-am gândit să-mi iau un câine, pe care să-l numesc Smolnâi şi să-l învăţ să răspundă la comenzi ruseşti. Majoritatea posesorilor de câini îşi dresează patrupedele în franceză (sau mai nou în engleza cea cul). Mie îmi place cum sună "Smolnâi, idi suda!"
Şi când o să călătorim în Rusia, bietul meu câine o să fie convins că aude vorbindu-se în jur franţuzeşte. Iar apoi, ori de câte ori voi pomeni despre Franţa, câinele meu se va înfiora, "Bârrr, Franţa? Frig".
Şi cred că mi-aş face mulţi prieteni din pricina lui. Prieteni de parc, la 6 dimineaţa, cu ochi cârpiţi. Care, neapărat, ar povesti mult. "Neaţa!" "Neaţa!" "A început ăsta să urle, că io nu m-aş fi dat jos din paaaat... Tu ce mai zici?" "P-al meu cred că-l supără o ureche." "A, io i-am dat lui Pixi (Rex, Lupu, Shogun, Nero) al meu, că tot aşa, acum un an, când am fost la Codazur cu bărbatu-miu..." "Aţi fost la Côte d’Azure? Ce frumos!" "Da... Şi-am prins o vreme..." "Am cafea la termos – vreţi?" "Da’ o ţigară n-ai? Că io mi le-am uitat şi, la cafeluţă..."
Şi uite-aşa n-aş mai fi nevoită să fac eforturi să socializez. Ar da buzna socialul peste mine. Din cauze canine. Aş avea şi eu pe cine să sun să întreb cum se face caltaboşul, cum se pun la murat capia cu varză, dacă ştie doamna/domnul vreun tâmplar că am probleme cu o uşă, da’ vreun reparator de frigidere, unde e cea mai apropiată curăţătorie chimică şi dacă spală covoare... chestii. Şi deşi n-aş avea prea multe să le ofer, m-ar suna şi ei, să zicem când aş fi în baie, sau când aş avea frisona cu febră şi mi-ar curge nasul, ca să mă roage să le traduc vreo adeverinţă în italiană sau spaniolă "pentru fiu-miu", "Da’ eu nu ştiu nici italiană, nici spaniolă!" "Aaaa..." (dezamăgire) "Dar nu ştiţi pe cineva care ştie?" (cu speranţe reînnoite). "Ba da." "Şi ia mult de pagină?"... chestii.
Nu cred că mi-ar cere cineva vreo carte împrumut. Cum nu citesc Pavel Coruţ...
Şi nu mi-ar mai trebui televizor, c-aş avea ştirile complete şi pe alese, la fel şi filmele, povestite cu lux de amănunte şi fără pauze de reclamă. Cum ar fi să-ţi povestească cineva un film şi să spună "Şi-atuncea, individul scoate pistolul şi îl pune la tâmplă. Publicitate: Detergentul X scoate mai multe pete decât alţi detergenţi. Berea Noroc îţi vine la soroc. Numai cu Tampax au gagicile rânjetul pe faţă în a 28-a zi"?
Mda. E o variantă. Cu un câine, aş relua dialogul cu lumea. Aş face din punct virgulă.
Un singur lucru mă împiedică. Hexa-septua-octogenarele iubitoare de câini şi clămpănitoare de proteze, care s-ar repezi cu ghearele în ciuful lui Smolnâi, cârâind afectat "Oooo, mânca-l-ar mama!"
E, uite d-aia nu fac eu caltaboşi!
