Fumez. Pe balcon, că sunt singurul membru al familiei într-ăst fel vicios. E dimineaţă şi sunt ameţită de oboseală după o noapte de muncă. Dar mai am de tras.
Privesc cerul. Plafon, spart, de nori plumburii. Blocul are vedere spre apus. Apusul e roz.
În zori, apusu-i purpuriu, scandez eu şi mă binedispun.
Pentru că este, nu purpuriu, ci roz-trandafiriu de-a dreptul. Şi îmi aduc aminte de Jerome K. Jerome (They and I sau Eu şi ai mei) şi de "faza" cu răsăritul la apus, "fază" la care am făcut criză de râs şi la care râd nestăpânit şi când mi-aduc aminte, ca un puştan prost de generală.
E grozav să-ţi începi ziua râzând. Chiar dacă vine după o noapte nedormită. Sau mai ales când.
E bună dimineaţa, lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu