Mă blocasem cu un personagiu, nu mai ştiam ce să fac cu el, în ce final să-l arunc. Şi-am ascultat nişte dezbateri şi deodată... Deci, în curând (că, dacă acuma ştiu cum se va sfârşi, mi-am pierdut pe jumătate interesul) îi voi da voie să locuiască aici.
Până atunci, să ascultăm nişte Bona. Nu fide, Richard. Şi nu vă pun "clasicul" duet cu Bobby Mcferrin (căutaţi-l singuri), ci un bine lucrat Please don't stop:
sau, dacă vreţi o linie mai clar neagră, una care chiar mă face să-mi pară rău că n-am să ajung în Africa mâine, zilele astea, poate nici măcar sâmbătă dimineaţă:
O, şi ar mai fi şi Samaouma, şi Muto Bye Bye, şi Yara's Blues - îmi face bine omul ăsta.
