Câinele ca virgulă

M-am gândit să-mi iau un câine, pe care să-l numesc Smolnâi şi să-l învăţ să răspundă la comenzi ruseşti. Majoritatea posesorilor de câini îşi dresează patrupedele în franceză (sau mai nou în engleza cea cul). Mie îmi place cum sună "Smolnâi, idi suda!"
Şi când o să călătorim în Rusia, bietul meu câine o să fie convins că aude vorbindu-se în jur franţuzeşte. Iar apoi, ori de câte ori voi pomeni despre Franţa, câinele meu se va înfiora, "Bârrr, Franţa? Frig".
Şi cred că mi-aş face mulţi prieteni din pricina lui. Prieteni de parc, la 6 dimineaţa, cu ochi cârpiţi. Care, neapărat, ar povesti mult. "Neaţa!" "Neaţa!" "A început ăsta să urle, că io nu m-aş fi dat jos din paaaat... Tu ce mai zici?" "P-al meu cred că-l supără o ureche." "A, io i-am dat lui Pixi (Rex, Lupu, Shogun, Nero) al meu, că tot aşa, acum un an, când am fost la Codazur cu bărbatu-miu..." "Aţi fost la Côte d’Azure? Ce frumos!" "Da... Şi-am prins o vreme..." "Am cafea la termos – vreţi?" "Da’ o ţigară n-ai? Că io mi le-am uitat şi, la cafeluţă..."
Şi uite-aşa n-aş mai fi nevoită să fac eforturi să socializez. Ar da buzna socialul peste mine. Din cauze canine. Aş avea şi eu pe cine să sun să întreb cum se face caltaboşul, cum se pun la murat capia cu varză, dacă ştie doamna/domnul vreun tâmplar că am probleme cu o uşă, da’ vreun reparator de frigidere, unde e cea mai apropiată curăţătorie chimică şi dacă spală covoare... chestii. Şi deşi n-aş avea prea multe să le ofer, m-ar suna şi ei, să zicem când aş fi în baie, sau când aş avea frisona cu febră şi mi-ar curge nasul, ca să mă roage să le traduc vreo adeverinţă în italiană sau spaniolă "pentru fiu-miu", "Da’ eu nu ştiu nici italiană, nici spaniolă!" "Aaaa..." (dezamăgire) "Dar nu ştiţi pe cineva care ştie?" (cu speranţe reînnoite). "Ba da." "Şi ia mult de pagină?"... chestii.
Nu cred că mi-ar cere cineva vreo carte împrumut. Cum nu citesc Pavel Coruţ...
Şi nu mi-ar mai trebui televizor, c-aş avea ştirile complete şi pe alese, la fel şi filmele, povestite cu lux de amănunte şi fără pauze de reclamă. Cum ar fi să-ţi povestească cineva un film şi să spună "Şi-atuncea, individul scoate pistolul şi îl pune la tâmplă. Publicitate: Detergentul X scoate mai multe pete decât alţi detergenţi. Berea Noroc îţi vine la soroc. Numai cu Tampax au gagicile rânjetul pe faţă în a 28-a zi"?

Mda. E o variantă. Cu un câine, aş relua dialogul cu lumea. Aş face din punct virgulă.
Un singur lucru mă împiedică. Hexa-septua-octogenarele iubitoare de câini şi clămpănitoare de proteze, care s-ar repezi cu ghearele în ciuful lui Smolnâi, cârâind afectat "Oooo, mânca-l-ar mama!"
E, uite d-aia nu fac eu caltaboşi!

Butonul roşu

Aşaaaa. Fiindcă mă pişca pe mine simţul civic, am dat să-mi creez un blog nou, pă care să-l fac, mă, public, da’ public, mă! Şi cu experienţa mea de f¤#%ing blogger, l-am motocosit pornind de la account-ul meu dintotdeauna de pe Google. Ce mirare pe mine că profilul nou s-a suprascris peste profilul vechi! Greu la deal cu boii (pentru nimic în lume nu feminizez)! Gata, am spus tot.

Şi dacă nu vă place, apăsaţi butonul roşu.




How to:

Înapoi la DEX

Anton mă obligă să-mi redefinesc clişeele. De pildă "îmi place pictura suprarealistă".
A plăcea-plăcere nu se mai pupă când contextul e dat de Anton. De fapt, devine chiar patologic, citind definiţia din DEX, plăcere – "stare afectivă, fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendințe, a unor cerințe vitale; sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră".

Ia de vezi
http://bestbookmarks.net/art/anton-semenov-paintings?utm_source=scribol&utm_medium=referral&utm_campaign=scribol

Progres?

De regula sunt adepta gadgeturilor care-ti usureaza viata. Insa cateodata le simt ca pe o agresiune, urat intruzive, smintitoare. Asa a fost, acum vreo nu stiu cati ani, la inceputul erei termopanelor, cand am vazut si aflat ca s-au dotat cu geamuri smekeresti bisericile. Oricum nu-mi placeau mie nici beculetele, nici statiile de amplificare, preotii rostindu-si binecuvantarile cu microfonul intr-o mana, eventual cu cealalta inchinand... sau, mai rau, un baiat de cor alergand dupa gura preotului cu microfonul. Si statiile care vesnic "cad" si predicile raman in aer, multimea rasufla... Mama a venit o data de la biserica si a marturisit ca a stat de vorba mult cu o vecina de strana. Eu m-am incruntat si-am intrebat-o "Adica preotul isi da duhul tinand slujba si voi trancaniti?" Iar mama mi-a raspuns, candida: "Ei, era intr-o pauza" - "Serios, va da si pauze acuma?".
Cu o oarecare neagra satisfactie am aflat ca termopanele alipite bisericilor au condus la aparitia mucegaiului si la deteriorarea dramatica a picturilor vechi de pe ziduri. La urma urmelor, ce ne trebuie picturi vechi? Alea noi sunt mai stralucitoare, miros mai bine, nu? Regret ca nu le-am vazut, nestricate, pe toate. Poate c-as fi fost mai impacata cu gandul ca progresul trebuie sa patrunda pana si in relatia om-Dumnezeu. Asa simt ca mi s-a rapit ceva.
La un moment dat, cu mare degajare, s-a explicat ca liniuta din calendarul ortodox s-a mutat cu o zi, facand din duminica prima zi a saptamanii. Nu mare lucru. Doar ca sambata a devenit ziua sfanta - si parca ortodocsii nu purtau sambetele. Parca era mai frumos sa crezi ca si Iisus a pastrat Legea veche, in care ultima zi a saptamanii era ziua Domnului, zi cand trebuia sa lasi lucrul tau si sa te inchini Domnului multumindu-i pentru toate binefacerile de peste saptamana. Acum e aiurea, e straniu, te uiti la calendar si ti se pare "gresit".
Fiindca a fost Saptamana Patimilor, m-am strecurat si eu pe la biserica, la slujbe, ca poate s-o prinde si de mine... mai vorbim. Nu mica mi-a fost deruta cand la cantarea pe care-o stiu din copilarie, "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi", l-am auzit pe preot strigand peste multime, insistand sa fie imitat "Sfinte-Sfinte, Sfinte-Sfinte, miluieste-ne pe noi". Asta ce mai e?
Cine mai poate raspunde? Exista un val de regularizare "de sus" la care toti preotii se supun fara cartire. Am inteles. Dar ceea ce nu pot pricepe e incotro bate valul asta. La ce-i foloseste "Sfinte-Sfinte", de pilda?
Nu sunt un bun crestin. Nici hulitor nu sunt. Pipai, rumeg, imi permit sa uit, sa ocolesc, sa-mi justific. Dar am o samanta de respect. Si orice "exagerare" ma sperie de-a dreptul. O fi bine ca lacasurile de cult, biserici, manastiri, capele sa fie "conduse' de oameni tineri, de nadejde, bine pregatiti... dar mi se pare, cred c-am mai spus, strigator la cer ca un preot care a ctitorit o manastire, careia i-a fost staret ani de-a randul, infruntand nu putine rele de la raii regimului vigilent, sa fie inlaturat pur si simplu "din functie", maturat, aproape expulzat de actuala "putere BOR" - parintele Gherontie, da.
O fi intru progres, ca megacatedrala care nu se mai cladeste odata, spre izbavirea sufletelor necredinciosilor credinciosi. Daca te zdrobeste prin masivitate, te-ai mantuit, clar. Alt fel iti bati nevasta dupa aceea, alt fel iti omori mama cu toporul... Cu maretie.
N-am prea dat atentie teoriei conspiratiei (am considerat-o primitivisim: ce nu inteleg ma sperie), dar... dar... Micile pietricele mutate, eliminate, cioplite din ce in ce mai altfel, strica trainicia ansamblului, si te pomenesti cu muntele surpandu-se. Nu azi, nu in deceniul asta, dar... daca "uiti" un deceniu sa intri in biserica, te trezesti ba ca se canta "Sfinte-Sfinte", ba ca plang icoanele si preotul spune, furios, "Stergeti careva icoana aia, ca mai crede lumea cine stie ce" (ei, ce?), ba ca se perinda cucoanele prin fata altarului cu servetele si batiste pe coafuri (fiindca inca mai stiu ca nu e bine sa ai capul descoperit), asta pana cand si-or pune o agrafa in par sau un pix dupa ureche si-or spune ca las', ca e destul si-atat.
Progres? Progres, desigur. Termopane, statii de amplificare, beculete, liniute in calendar. Pe cand "clubul prieteniei" in loc de "biserica enoriasilor"? Cu fotolii pufoase si locuri rezervate dinainte telefonic sau prin e-mail, cu aplauze sau dat din cap cu intelepciune la sfarsitul DVD-ului cu slujba patriarhului, vizionat pe panoramic ultra flat cu high resolution, high-fi? Ha? Peste un deceniu? Doua?
Pe cand o sa punem si noi, ortodocsii, indulgente in circulatie? Un site spovedaniapunctro, te loghezi, bifezi raspunsurile in chestionar-grila si obtii un atestat de mantuit, contra unei sume stabilite in functie de punctaj, pe care o poti achita cu Visa, MC...
Buna ziua, ma numesc, v-am sunat sa va intreb daca mai aveti locuri in Rai, m-ar interesa doua, pe perioada nedeterminata, cat ma costa?
Cat poate sa ma coste? La Iad e free.