Nu există bancuri.
Într-o zi, înainte de Crăciun, după-amiaza, îmi amintesc că n-am pus felicitarea pentru Canada. La poştă, cu doi paşi înaintea mea, o femeie tânără trage de uşă. Închis. Ne zgâim împreună la programul afişat. Mă uit la ceas şi mă întristez. "E 16,3o", spun. Ea, nedumerită. Eu, s-o ajut, citesc cu voce tare: "Luni–vineri, 9,oo–16,oo". Ea: "Păi, azi nu e nici luni, nici vineri."
Update: din aceeaşi categorie, woderful world (cu grimasă Louis): Premiile Darwin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu